Iniţiativa Central Europeană (ICE) este cel mai vechi şi cel mai mare forum interguvernamental pentru cooperarea regională în Europa, cu statut de observator în cadrul Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (Rezoluţia 66/111, la 09.12.2011).

Originea se trage de la crearea Quadrangularei la Budapesta la 11 noiembrie 1989, statele fondatoare fiind Austria, Ungaria, Italia şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Cu această ocazie, miniştrii de externe ai celor patru membri fondatori au adoptat o declaraţie comună în care afirmă disponibilitatea guvernelor lor de a consolida relaţiile de bună vecinătate şi de a dezvolta cooperarea între ţările respective.

În 1990, Cehoslovacia a fost admisă şi Iniţiativa a fost redenumită Pentagonala, în 1991, cu admiterea Poloniei, a devenit Hexagonala.

O serie de noi ţări au fost admise în 1992, moment în care s-a decis redenumi reaorganizaţieia în Iniţiativa Central Europeană. Extinderea iniţiativei a continuat în 1993, 1996, iar din 2000 până în 2006, cu admiterea ultimei ţări, Muntenegru, numărul de state membre a crescut la optsprezece. În anul curent Austria şi-a anunţat intenţia de a renunţa la statutul de stat membru.

Obiectivul major al ICE este de a consolida cooperarea dintre statele din Europa Centrală, Est şi Sud-Est, totodată concentrându-se pe pregătirea lor pentru o viitoare aderare la Uniunea Europeană.

Iniţiativa funcţionează într-un mod flexibil şi presupune o serie de formate de interacţiune pentru a promova cooperarea interguvernamentală, interparlamentară şi pe dimensiunea de afaceri.

Secretariatul ICE se află la Trieste.

ICE este un forum interguvernamental care promovează cooperarea politică, economică, culturală şi ştiinţifică între statele sale membre. Misiunea sa de bază este: Cooperarea regională pentru Integrare Europeană.

În acest context, obiectivul de cooperare politică este de a oferi ţărilor şi instituţiilor acestora, o platformă flexibilă şi pragmatică de cooperare regională, totodată concentrându-se pe pregătirea lor pentru o viitoare aderare la Uniunea Europeană (UE). În acest sens, o atenţie specială este acordată consolidării capacităţii statelor ICE non-membre UE, care, datorită locaţiei geografice avantajoase, beneficiază de transferul de know-how şi schimbul de experienţă între acele ţări care sunt membre ale UE şi cele care nu sunt. ICE este activ implicată în susţinerea unor proiecte în diverse domenii de cooperare, de asemenea, prin mobilizarea de resurse financiare care oferă posibilităţi mai mari pentru a studierea, finanţarea şi executarea proiectelor naţionale şi internaţionale.

Mai mult decât atât, ICE este într-o poziţie unică de a acţiona ca o punte de legătură între macro-regiuni, cum ar fi regiunile Mării Baltice, Dunării, Mării Adriatice şi Mării Negre.

Obiective ICE

• consolidarea cooperării dintre statele membre şi nemembre UE;
• întărirea cooperării şi a relaţiilor de bună vecinătate;
• intensificarea cooperării multilaterale economice, cu accent pe cooperarea transfrontalieră şi inter-regională, modernizarea infrastructurii în transporturi, comunicaţii şi energie, promovarea comerţului şi investiţilor;
• promovarea cooperării în domeniile protecţiei mediului, turismului şi agriculturii;
• promovarea proiectelor culturale în vederea consolidării contactelor people-to-people, a cunoaşterii specificului cultural al fiecărui stat membru;
• dezvoltarea societăţii civile.

Priorităţile Organizaţiei stabilite în cadrul domeniilor de cooperare sunt clar definite în Planul de acţiune trienal.

• Dimensiunea interguvernamentală asigură orientarea politică şi economică şi este responsabilă de directivele organizatorice şi financiare ale Iniţiativei, fiind formată din următoarele organisme:

1. Reuniunea Şefilor de Guvern (Summit-ul ICE): adoptă hotărâri privind orientările politice şi economice de cooperare în cadrul ICE, adoptă planuri multianuale de acţiuni, decide crearea şi dizolvarea structurilor de lucru, obţinerea/pierderea statutului de membru;
2. Reuniunea Miniştrilor Afacerilor Externe (Reuniunea MAE): decide asupra problemelor politice ale regiunii, domeniile şi formele de cooperare, structurile de lucru, chestiunile de buget şi personal, numirea sau revocarea Secretarul General şi Secretarii Generali Adjuncţi ai Secretarului Executiv;
3. Reuniunile Comitetului Coordonatorilor Naţionali (CNC) – principalul organism responsabil de managementul cooperării organizaţiei şi de coordonarea elaborării programelor şi selectării proiectelor regionale; pregăteşte documentele care urmează a fi supuse aprobării miniştrilor afacerilor externe sau în cadrul Summit-urilor Şefilor de Guvern.
4. Reuniunea miniştrilor de resort pentru domenii specifice;
5. Organismele de lucru includ reţele de puncte de contact, grupuri de implementare a proiectelor şi grupuri de lucru ad-hoc;
6. Secretariatul Executiv (CEI-ES): coordonează activitatea Organizaţiei, oferă asistenţă şi este responsabil pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a proiectelor UE.

• Cooperarea interparlamentară se realizează prin întâlniri ale reprezentanţilor Parlamentelor Statelor Membre ICE (Adunarea Parlamentară, Comitetele Parlamentare, Comitetele de profil).
• Reprezentanţii comunităţilor de afaceri se întâlnesc în cadrul dimensiunii de afaceri (Business Dimension - BD).

Coordonarea activităţilor este asigurată de Preşedinţia-în-Exerciţiu (PiE), deţinută de un stat membru prin rotaţie, pe o durată de un an, de regulă în ordinea alfabetică. De la 1 ianuarie 2017, Preşedinţia-în-Exerciţiu a ICE a fost deţinută de către Belarus, iar în 2018 este exercitată de către Croaţia.

Deciziile la nivelul ICE se iau pe bază de consens.

Documentul de bază al activităţii ICE îl reprezintă Regulile de Procedură, amendate în aprilie 2008.

Statele membre ale ICE sunt: 9 state membre UE – Bulgaria, Cehia, Croaţia, Italia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria – şi 8 state ne-membre UE – Albania, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, R. Macedonia, R. Moldova, Muntenegru, Serbia, Ucraina.